Boboteaza, ziua în care sunt sfințite apele. Tradiții și obiceiuri de Bobotează

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. 
Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă „Chiraleisa”- pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii – şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă sură, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casă şi interiorul casei.
Anul acesta, Arhiepiscopia Tomisului a sfințit peste 200.000 de sticle de apă de Bobotează.

Tradiții și superstiții de Bobotează
- De Bobotează, din bătrâni se păstrează obiceiul ca un preot să arunce o cruce într-o apă, râu, lac sau mare, după care bărbaţii cei mai curajoși se aruncă să o recupereze.
- În satele unde se mai ține tradiți, se colindă, se fac farmece şi se desfac cu descântece, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
- În unele regiuni, în Ajun se face o masă mare, cum este cea de Crăciun, sub masă se pune fân iar în colțurile casei sare. Nimeni nu se atinge de mâncare până nu vine preotul ”cu Iordanul pentru a sfinţi bucatele”.
- Se strigă ”Chiralesa”, un fel de ”Doamne miluiește!” provenit din neogreacă. Bătrânii spun că strigând „Chiralesa", toate relele sunt alingate, oamenii capătă putere şi „anul va fi curat de Necurat până la Sfântul Andrei".
- Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
- Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă.
Așadar în fiecare an pe 6 ianuarie preoţii sfinţesc apele, iar cei care se stropesc sau se îmbăiază în apa sfinţită sunt feriţi de rele şi de boli. Nu este bine, în schimb, să te speli pe cap sau să speli haine, pentru că „se spurcă apele", potrivit superstiţiilor din popor. Bătrânii spun că dacă te vei spăla pe cap în ziua de Bobotează, o să ai dureri de cap tot anul.